1. [MDA2] năravnic, ~ă smf [At: CORESI, EV. 474 / Pl: ~ici, ~ice / E: nărav + -nic] (Îvr) Persoană care are un viciu.
2. [DAR] năravnic, -ă, s.m. și f. (înv.) persoană care are un nărav.
3. [DLR - tomul X] NĂRAVNIC, -Ă s. m. și f. (Învechit, rar) Persoană care are un nărav (2). Ca pre nește tîlhari și înșelători și vrăjmași lu Dumnezeu ucide-vor pre voi hitleanii și năravnicii ceia răii. coresi, ev. 474, cf. t. papahagi, c. l. – pl.: năravnici, -ce. – Nărav + suf. -nic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL