1. [DEX '09] NĂPĂSTUITOR, -OARE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.
2. [MDA2] năpăstuitor, ~oare [At: COD. VOR. 112/23 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: năpăstui + -tor] 1 a (Îvr) Care îndeamnă la rău. 2 a (Îvr) Care ispitește. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care face cuiva o nedreptate. 5-6 smf, a (Persoană) care asuprește Si: asupritor. 7-8 smf, a (Înv) (Persoană) care învinuiește pe nedrept Si: calomniator, defăimător.
3. [CADE] NĂPĂSTUITOR I. adj. verb. NĂPĂSTUI. II. sm. Cel ce năpăstuește.
4. [DLRLC] NĂPĂSTUITOR, -OARE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care năpăstuiește, persecutor; p. ext. calomniator. Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre... Nu aveau trebuință a iscodi sofisme ca să detune pre năpăstuitorii romînilor. NEGRUZZI, S. I 267.
5. [Șăineanu, ed. VI] năpăstuitor m. cel ce năpăstuește.
6. [MDA2] năpăstuitoriu2 sm vz năpăstuitor
7. [DOOM 3] năpăstuitor (rar) (desp. -tu-i-) s. m., pl. năpăstuitori
8. [DOOM 2] năpăstuitor (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL