1. [DEX '09] NĂPĂSTUIRE, năpăstuiri, s. f. Acțiunea de a năpăstui și rezultatul ei; asuprire, împilare; ponegrire, defăimare, calomnie. – V. năpăstui.
2. [MDA2] năpăstuire sf [At: (a. 1782) URICARIUL, XI, 259 / Pl: ~ri / E: năpăstui] (Înv) 1-2 Act de nedreptate (săvârșit sau) suportat de cineva. 3 Asuprire. 4 Abuz. 5 (Rar) Suferință. 6 Acuzație nedreaptă Si: calomnie.
3. [CADE] NĂPĂSTUIRE sf. Faptul de a năpăstui.
4. [DLRLC] NĂPĂSTUIRE, năpăstuiri, s. f. Acțiunea de a năpăstui și rezultatul ei. 1. Asuprire, oprimare; nedreptate. [Mircea Ciobanul] numai hulă și ură își ridicase asupră-și prin năpăstuirile sale. ODOBESCU, S. I 106. 2. Ponegrire, defăimare, învinuire nedreaptă; calomnie. Ce? Eu să fiu un astfel de om, – pe cînd din fire Sînt pașnic și nu merit a ta năpăstuire! MACEDONSKI, O. II 134.
5. [Șăineanu, ed. VI] năpăstuire f. asuprire: rădicase ură prin năpăstuirile sale OD.
6. [DEX '09] NĂPĂSTUI, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.
7. [MDA2] năpăstui [At: COD. VOR. 112/24 / Pzi: ~esc / E: slv напастовати] (Înv) 1 vt A ispiti. 2 vt (Fșa) A face cuiva o nedreptate, un rău Si: a nedreptăți. 3 vt A urmări pe cineva cu dușmănie. 4 vt A asupri. 5 vt (Rar; d. necazuri, nenorociri) A atinge pe cineva. 6 vr (Pcf) A se năpusti (4). 7 vt A învinui pe nedrept Si: a calomnia, a defăima, a ponegri. 8 vt (Pcf cu năpusti) A părăsi.
8. [CADE] NĂPĂSTUI (-uesc) vb. tr. 1 A nedreptăți, a face vre-o nedreptate cuiva; a asupri ¶ 2 A învinui pe nedrept, a arunca o năpaste asupra cuiva: Doamne, cum sînt unii de năpăstuesc omul chiar pe sfînta dreptate! (CRG.); e grozav gîndul c’ai năpăstuit omul care ți-a făcut un mare bine (SLV.) [vsl. napastovati].
9. [CADE] NĂPĂSTUITOR I. adj. verb. NĂPĂSTUI. II. sm. Cel ce năpăstuește.
10. [DLRLC] NĂPĂSTUI, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A urmări cu dușmănie, a asupri, a oropsi; a persecuta. Pe dușmani i-a năpăstuit și i-a strîns aspru în chingi. SADOVEANU, O. VIII 90. El n-a năpăstuit pe nimeni și a ajutat pe unde a putut, încît n-are de ce să-i fie frică. REBREANU, R. II 66. De el ascultam totdeauna și la dînsul căutam scăpare cînd eram năpăstuit. SLAVICI, O. I 72. 2. A ponegri, a defăima, a învinui pe nedrept; a calomnia. Pentru c-am năpăstuit-o chiar pe sfînta dreptate, am să-i duc un fes roș și un tulpan untdelemniu, ca să-și mai aducă aminte din tinerețe. CREANGĂ, P. 134. Uite cum îmi năpăstuiam bunătate de nevastă. ȘEZ. V 10.
11. [Șăineanu, ed. VI] năpăstuì v. 1. a asupri, a impila pe nedrept: unii năpăstuesc omul chiar pe sfânta dreptate CR.; 2. a învinui fără temeiu: ce o năpăstuești și tu? AL. [Tras din năpaste].
12. [Scriban] năpăstuĭésc v. tr. (d. năpastie saŭ vsl. napastovati. V. năpădesc). Acuz pe nedrept.
13. [DOOM 3] năpăstuire s. f., g.-d. art. năpăstuirii; pl. năpăstuiri
14. [DOOM 2] năpăstuire s. f., g.-d. art. năpăstuirii; pl. năpăstuiri
15. [DOOM 3] năpăstui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiesc, 3 sg. năpăstuiește, imperf. 1 năpăstuiam; conj. prez. 1 sg. să năpăstuiesc, 3 să năpăstuiască
16. [DOOM 2] năpăstui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiesc, imperf. 3 sg. năpăstuia; conj. prez. 3 să năpăstuiască
17. [MDO] năpăstui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiesc, conj. năpăstuiască)
18. [DE] DAT VENIAM CORVIS, VEXAT CENSURA COLUMBAS (lat.) judecata îi iartă pe corbi și îi năpăstuiește pe porumbei – Iuvenal, „Satirae”, II, 63. Judecătorii se înclină în fața celor tari.
19. [CECC] Dat veniam corvis, vexat censura columbas (lat. „Cenzura cruță corbii și prigonește porumbeii”) – hexametru din Satira a II-a a lui luvenal care a devenit proverb. Versul e pus în gura unei femei romane (Lauronia) care se înverșunează împotriva bărbaților, pe motivul că aceștia, făcînd legile, sînt deosebit de intoleranți cu femeile și tot pe atît de îngăduitori cu ei înșiși, deși „sînt mai răi ca noi”. Și după ce dă cîteva exemple din viața de atunci a Romei (de la începutul erei noastre), exclamă: „Și-apoi tot împotriva noastră, rigorile legii! Dat veniam corvis, vexat censura columbas”. Versul lui luvenal poate fi apropiat și de vorba noastră populară „Pentru unii mumă, pentru alții ciumă!”. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL