1. [DEX '09] NĂPĂDIRE, năpădiri, s. f. Acțiunea de a năpădi și rezultatul ei; invazie, cotropire. – V. năpădi.
2. [MDA2] năpădire sf [At: ȘINCAI, HR. 88/22 / Pl: ~ri / E: năpădi] 1 Năpustire asupra cuiva. 2 Revărsare a unei ape. 3 Pătrundere. 4 Răspândire. 5 Apariție în număr mare. 6 Înmulțire peste măsură. 7 Manifestare bruscă. 8 Izbucnire violentă. 9 Invadare. 10 Cuprindere din toate părțile. 11 Umplere. 12 Copleșire.
3. [DLRLC] NĂPĂDIRE, năpădiri, s. f. Acțiunea de a năpădi; invazie, cotropire. Țara pustiindu-se adese de năpădirile dușmănești, domnii o împoporau cu prinșii ce luau de la vecinii lor. NEGRUZZI, S. I 193. ♦ (Despre ape) Revărsare, inundare. Ar fi încă bine, dacă această năpădire ar ține numai scurtă vreme. Apa rămîne însă pe vale. SLAVICI, O. I 55.
4. [DEX '09] NĂPĂDI, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.
5. [MDA2] năpădi [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/17 / Pzi: ~desc; 3 (reg) năpăde, năpadă / E: slv напасти, -падж] 1 vi (Înv; d. ființe; udp „asupra”, „la”, „peste”, „în” etc.) A se repezi asupra cuiva sau undeva, cu intenții agresive Si: a se năpusti (4), a năvăli (1), a tăbărî. 2 vi (Înv) A coborî asupra cuiva. 3 vi (Udp „în”) A pătrunde năvalnic Si: a se răspândi. 4 vi A apărea în număr mare. 5 vi A se înmulți peste măsură. 6 vi (Fig) A se manifesta brusc. 7 vi A izbucni violent. 8 vt A invada. 9 vt A cuprinde din toate părțile Si: a împresura, (reg) a năgubi. 10 vt A umple. 11 vt A copleși. 12 vt (Îe) A-l ~ sudorile A-și da osteneală Si: a se trudi. 13 (D. plâns, râs) A-l cuprinde pe cineva cu putere. 14-15 vit (D. sânge, lacrimi) A (se) porni să curgă cu putere și în cantitate mare. 16 vi (Nob) A nimeri (13).
6. [CADE] NĂPĂDI (-ădesc) vb. tr. și intr. 1 A da năvală, a năvăli, a se arunca, a se repezi asupra cuiva, a da asalt: Ștefan năpădi în țara leșască și multă stricăciune făcu Leșilor (ISP.); năpădiră asupra Iui și-i mai trîntiră în cap cu bolovani (CRG.); țara... nu o mai poate duce cu greutățile care au năpădit pe dînsa (I.-GH.); aerul rece năpădește înăuntru și stinge lampa (CAR.) ¶ 2 A podidi: e noapte... nu se pot vedea lacrămile care au năpădit în ochișorii negri (BR.-VN.) [vsl. napasti,-padą].
7. [DLRLC] NĂPĂDI, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A cuprinde din toate părțile, a acoperi (peste tot); a împresura, a umple. A aruncat o privire spre conacul dărăpănat în care acum nu locuiește nimeni și e năpădit de bozii și de tufișuri. CAMIL PETRESCU, O. I 322. Și-i năpădit de bălării Pustiul din pridvor. IOSIF, PATR. 8. M-am pus Cu fața-n sus, Supt un măr mare-nflorit. Florile m-au năpădit. BIBICESCU, P. P. 8. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. V. apăsa. În nepăsarea ce îl năpădise acum, îi era totuna dacă l-or mai prinde ori ba. POPA, V. 81. Nevoile îl năpădea din toate părțile. ISPIRESCU, L. 207. Iarna grea ne năpădește. ALECSANDRI, P. P. 316. ♦ (Despre plîns, lacrimi) A podidi. Își înclină capul, își strînse buzele clipind des ca să-și învingă plînsul care o năpădea. BART, E. 318. 2. Intranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «asupra», «în», «peste») A se năpusti, a năvăli (de obicei în număr mare). V. invada, tăbărî. La urma urmelor năpădiră asupra lui și-i mai trîntiră în cap cu bolovani. CREANGĂ, P. 33. Îndată ce o corabie apuca pe Strîmtoare... năpădeau asupra-i două bărci. GHICA, la TDRG. Armata întîmpină un vrăjmaș înverșunat în grecii ce năpădiră în țară îndată după moartea lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. I 19. 3. Intranz. (Despre lichide) A țîșni brusc și în cantitate mare, a izbucni, a năvăli (4). V. revărsa. Cald sînge năpădește în șipote pe gură. COȘBUC, P. II 201. De-o muche de cuțit mai trebuia ros lemnul și apa ar fi năpădit în corabie. ȘEZ. II 4. ◊ Fig. Mulțumirea îi năpădește în ochii săi aprinși. DELAVRANCEA, S. 144.
8. [Șăineanu, ed. VI] năpădì v. 1. a da năvală: toate stihiile năpădesc pe mine AL. 2. a inunda: l’au năpădit lacrămile. [Slav. NAPADATI].
9. [Scriban] năpădésc v. intr. (vsl. na-padati, a năpădi, napasti-napadon, a cădea, a năvăli, napadŭ, invaziune, napastĭ, caz, năvală, calamitate, napastovati, a tenta, a năpăstui. d. padati, pasti-padon, a cădea. V. năpastie, pră-pădesc, prăpastie, pri-pas, ză-padă, padină). Năvălesc violent, mă năpustesc, cad asupra, mă răped cu furie: am năpădit pe eĭ ca lupiĭ în stînă. V. tr. Podidesc, inund: l-aŭ năpădit lacrămile, sîngele pe gură și pe nas.
10. [DOOM 3] năpădire s. f., g.-d. art. năpădirii; pl. năpădiri
11. [DOOM 2] năpădire s. f., g.-d. art. năpădirii; pl. năpădiri
12. [DOOM 3] !năpădi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. năpădește, 3 pl. năpădesc, imperf. 3 sg. năpădea; conj. prez. 3 să năpădească
13. [DOOM 2] năpădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădesc, imperf. 3 sg. năpădea; conj. prez. 3 să năpădească
14. [DER] năpădi (năpădesc, năpădit), vb. – A invada, a irupe. Sl. napadati, der. de la napasti, napada (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 211; Tiktin), cf. sl. napadŭ „invazie”; bg. napadam și prăpădi. – Der. năpadă, s. f. (învazie; oprimare, atac); năpăditor, adj. (invadator); năpastă (var. năpast(i)e), s. f. (înv., impozit suplimentar, contribuție adițională, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Mihnea Vodă, în 1586; înv., nedreptate, injustiție, opresiune; nenorocire, calamitate, necaz), direct din sl. napastĭ „calamitate” (Miklosich, Lexicon, 408; Cihac, II, 211); năpăstui, vb. (a oprima; a acuza pe nedrept, a calomnia); năpăstuitor, adj. (asupritor; nedrept); năpatcă, s. f. (Mold., plasă de pescuit), din rut. napadka (Candrea, Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL