1. [DEX '09] NĂPÂRLIT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.
2. [MDA2] năpârlit, ~ă a [At: BV II, 444 / Pl: ~iți, ~e / E: năpârli] 1 (D. animale) Căruia i-a căzut părul în urma procesului de năpârlire. 2 (D. învelișul corpului unor animale) Care a rămas fără păr sau cu păr puțin în urma procesului de năpârlire. 3 (Pex; d. păr) Rărit. 4 (Pex; d. păr) Tocit. 5 (Pex; d. păr) Distrus.
3. [DEX '09] NĂPÂRLI, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.
4. [MDA2] năpârli vi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) nop~ / Pzi: ~lesc / E: bg напърля] 1 (D. unele animale) A-și lepăda părul, pielea, penele etc. 2 (D. păr, pene, piele) A cădea în urma năpârlirii. 3 (Fam; pex; d. oameni) A-și pierde părul.
5. [MDA2] nopârli v vz năpârli
6. [CADE] NĂPÎRLI (-lesc) vb. intr. A-și pierde părul, a i se schimba penele sau pielea (vorb. de mamifere, de păsări, de șerpi, de insecte): e un biet moșneguț ce năpîrlește de bătrînețe (IRG.); ce năpîrlește vara și înverzește iarna? (GOR.), ghicitoare despre „cetina bradului”.
7. [DLRLC] NĂPÎRLI, năpîrlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A-și schimba părul, penele sau pielea (în anumite anotimpuri sau la anumite faze ale dezvoltării). Paști [murgule] de năpîrlește, Frumos te gătește. PĂSCULESCU, L. P. 154. Mingea se face... mai cu samă din părul vitelor cînd năpîrlesc primăvara. ȘEZ. II 62. ◊ Tranz. Un soi pietros [de cai]... cu păr mare de iarnă pe care îl năpîrleau în soarele primăverii. SADOVEANU, N. P. 267. ♦ (Despre păr, pene etc., la animale) A cădea de pe corp. Rîul unda cea grasă și-o schimbă în grabă Ca pe o piele care-a năpîrlit. JEBELEANU, C. 28.
8. [DLRLC] NĂPÎRLIT, -Ă, năpîrliți, -te, adj. (La animale; despre păr, pene, piele etc.) Căzut de pe corp. Făt-Frumos se pomeni că trece pe lîngă el o rablă de cal bătrîn, costeliv și pintenog... cu părul năpîrlit de bătrînețe. POPESCU, B. II 10. ♦ (Despre animale sau părți ale corpului lor) Care și-a lepădat părul, penele sau pielea. Începu să scarpine grumazul năpîrlit al bivolului. GALAN, B. I 115.
9. [Șăineanu, ed. VI] năpârlì v. a-și schimba părul, a-și lepăda penele primăvara, vorbind de animale și păsări. [Origină necunoscută].
10. [Scriban] năpîrlésc v. intr. (din vre-un dialect slav *na-perliti, d. vsl. bg. sîrb. pero, pană. V. perie). Îmĭ schimb păru saŭ penele, vorbind de animale și păsărĭ.
11. [DOOM 3] năpârli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlesc, 3 sg. năpârlește, imperf. 1 năpârleam; conj. prez. 1 sg. să năpârlesc, 3 să năpârlească
12. [DOOM 2] năpârli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlesc, imperf. 3 sg. năpârlea; conj. prez. 3 să năpârlească
13. [Argou] năpârli, năpârlesc v. i. (d. femei) a-și pierde virginitatea.
14. [DRAM 2021] năpârlít, -ă, năpârliți, -te, adj. (ref. la animale) Căruia i-a căzut părul. – Din năpârli.
15. [DRAM 2021] năpârlí, năpârlesc, v.t. (ref. la animale) A-și schimba părul sau penele: „Șî de pene năpârlesc, / Din tine nu mă hrănesc” (Papahagi, 1925: 169). – Din sl. *naperliti (Scriban); din bg. napărlja (DEX, MDA).
16. [DRAM 2015] năpârli, năpârlesc, vb. tranz. – (ref. la animale) A-și schimba părul sau penele: „Șî de pene năpârlesc, / Din tine nu mă hrănesc” (Papahagi, 1925: 169). – Din sl. *na-perliti < vsl. pero „pană” (Scriban); din bg. napărlja (DEX, MDA).
17. [DLR - tomul X] NĂPÎRLIT, -Ă adj. (Despre unele animale) Care a suferit procesul de năpîrlire. Păsăruica cea spîrlită Cînd se vede năpîrlită... Ce să facă, mai nu știe De atîta bucurie (a.1803). BV ii, 444. ◊ Fig. Privea dincolo de dolmă pe pusta încă arămie și năpîrlită, semănată, ici-colo, cu smocuri de iarbă firavă și crudă. T. POPOVICI, SE. 134. ♦ (Despre învelișul corpului unor animale) Care a rămas fără păr sau cu păr puțin (în urma procesului de năpîrlire). v. chel. Începu să scarpine grumazul năpîrlit al bivolului. GALAN, B. I, 115. În blana-i năpîrlită au năpădit scaieții, LABIȘ, P. 47. ♦ p. ext. (Despre păr) Rărit, tocit, distrus. Făt-Frumos se pomeni că trece pe lîngă el o rablă de cal bătrîn, costeliv și pintenog... cu părul năpîrlit de bătrînețe. POPESCU, B. ii, 10. – pl.: năpîrliți, -te. – v. năpîrli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL