1. [MDA2] năplăială sf [At: MOLNAR, D. 92 / V: ~loia~ / Pl: ~ieli / E: năplăi + -eală] (Reg) 1 Căldură foarte mare Si: arșiță, zăduf, zăpușeală. 2 Febră cauzată de căldură sau de boală.
2. [CADE] NĂPLĂIALĂ (pl. -ieli) sf. Olten. 1 Un fel de apăsare și înnăbușire ce simte omul în somn din cauza îngreuierii stomacului, coșmar ¶ 2 Zăduf, zăpușală [năplăi].
3. [DLRLC] NĂPLĂIALĂ, năplăieli, s. f. (Regional) Căldură foarte mare, zăpușeală; zăduf. ♦ Fierbințeală, febră. (Atestat în forma năploială) Cu toată năploiala, Cu toată greața, Tu să te domolești. ȘEZ. VIII 153. – Variantă: năploială s. f.
4. [DLRM] NĂPLĂIALĂ, năplăieli, s. f. (Reg.) Căldură foarte mare; zăduf. ♦ Fierbințeală, febră. – Din năplăi + suf. -eală.
5. [Șăineanu, ed. VI] năplăială f. apăsare grea în somn, vis urît.
6. [Scriban] năplăĭálă f., pl. ĭelĭ. Olt ș.a. Zăduf. Fig. Opresiune în vis (fr. cauchemar). V. siclet.
7. [MDA2] năploială sf vz năplăială
8. [CADE] NĂPLOIALĂ sf. Olten. NĂPLĂIALĂ: Ieșiți de la (cutare ...) Cu toată amețeala, Cu toată năploiala (MAR.).
9. [DLRLC] NĂPLOIALĂ s. f. v. năplăială.
10. [DLR - tomul X] NĂPLĂIALĂ s. f. (Regional) Căldură foarte mare, arșiță, zăpușeală, zăduf; febră (cauzată de căldură sau de boală). cf. molnar, d. 92, i. cr. v, 345. Îmi venise o năplăială la inimă, de credeam că mor. boceanu, gl., cf. Mat. dialect. i, 232. ◊ (În descîntece) Ieșiți de la (cutare) Din creierii capului... Cu toată fîrșeala..., Cu toată năplăiala. marian, ins. 69. Tu să ieși... Din beregățile gîtului, Cu toată fîrșala, Cu toată năploiala. șez. viii, 153, cf. iv, 27. Așa să se potolească Toată durerea..., Toată ceața, Năplăiala Și fîrșeala. Mat. folk. 559, cf. 603, 605, 631. – pl.: năplăieli. – Și: năploială s. f. – Năplăi + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL