1. [MDA2] nălăi vt [At: DLR / Pzi: ~esc / E: cf nălagi] (Reg) A ataca pe cineva.
2. [DAR] nălăi, nălăiesc, vb. IV (reg.) a năvăli (asupra cuiva), a ataca (pe cineva).
3. [DLR - tomul X] NĂLĂI vb. IV. Tranz. (Regional) A năvăli (1) (asupra cuiva), a ataca (pe cineva). M-au nălăit cînii. com. din brădișorul de JOS-ORAVIȚa. – prez. ind.: nălăiesc. – cf. nălăgi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL