1. [MDA2] nălucitură sf [At: CORESI, EV. 259 / Pl: ~ri / E: năluci + -tură] (Îrg) Nălucă (1).
2. [CADE] NĂLUCITURĂ (pl. -turi) sf. Nălucire.
3. [DLRLC] NĂLUCITURĂ, nălucituri, s. f. (Rar) Nălucire. Pofte și dorință... trecură Chiar ca o nălucitură. CONACHI, P. 218.
4. [DLRM] NĂLUCITURĂ, nălucituri, s. f. (Rar) Nălucire. – Din năluci + suf. -(i)tură.
5. [Șăineanu, ed. VI] nălucitură f. efectul nălucirii: alucinațiune.
6. [DLR - tomul X] NĂLUCITURĂ s. f. (Învechit și regional) Nălucă (1). Aceasta părea-le-se-vrea că iaste o nălucitură. coresi, ev. 259, cf. 258, 266 , PONTBRIANT, D., LM, ALR I 1 405/94, 420. ◊ (Ca termen de comparație) Pofte și dorință... Ș-apoi și ele trecură, Chiar ca o nălucitură. CONACHI, p. 218. – pl.: nălucituri. – Năluci + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL