1. [MDA2] nălucință sf [At: DOSOFTEI, V. S. / Pl: ~nțe / E: năluci + -ință] (Îvr) 1 Deșertăciune. 2 Vrajă.
2. [DAR] nălucință, nălucințe, s.f. (înv.) 1. deșertăciune, vanitate. 2. vrajă, farmec.
3. [DLR - tomul X] NĂLUCINȚĂ s. f. (Învechit, rar) 1. Deșertăciune, vanitate. Bogățiile și odoarele și avearea ce-i veniia pre mîni, carile sînt socotite de cinste la nălucințele lumești. dosoftei, v. s. decembrie 223v/3. 2. Vrajă, farmec. Face nălucințe și minuni mincinoase. dosoftei, v. s. noiembrie 151r/7. – pl.: nălucințe. – Năluci + suf. -ință.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL