1. [MDA2] năhui, ~e a [At: REV. CRIT. III, 162 / V: năui / Pl: ~ / E: cf tehui] (Trs; Ban; d. oameni) Prost.
2. [CADE] NĂHUI adj. Băn. Trans. (VIC.) (DENS.) (PĂC.) Năuc, nerod, prostănac.
3. [Scriban] năhúĭ adj. V. tehuĭ.
4. [MDA2] năui, ~e a vz năhui
5. [MDA2] tehui2, ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat2 (1).
6. [CADE] NĂUI = NĂHUI.
7. [Scriban] tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. uĭ (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.
8. [DLR - tomul X] NĂHUI, -IE adj. (Transilv. și prin Ban.) Prost, tont, nerod. cf. REV. CRIT. iii, 162, VICIU, GL., DENSUSIANU, Ț.H. 325, PACALĂ, m. R. 140. Nu striga ca un năui! L COSTIN, GR. BĂN.145. – pl. : năhui. – Și: năui, -ie adj. – cf. tehui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL