1. [MDA2] năgădaie sf [At: H XVI, 26 / Pl: ~dăi / E: cf măgăoaie] (Olt) 1-2 Ființă (reală sau) imaginară care sperie prin înfățișarea ei Si: arătare.
2. [DAR] năgădaie, năgădăi, s.f. (reg.) arătare, iazmă, pocitanie, monstru.
3. [DLR - tomul X] NĂGĂDAIE s. f. (Prin nordul Olt.) Ființă (reală sau închipuită) care sperie prin înfățișarea ei; arătare. Muma pădurii este o năgădaie ca vulturul și umblă hîrșcîind noaptea și spărie copiii de se bolnăvesc. h xvi 26. – Etimologia necunoscută. Cf. măgăoaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL