1. [MDA2] năfrămucă sf [At: BÎRLEA, C. P. 106 / Pl: ~uci / E: năframă + -ucă] 1-6 (Mar; șhp) Năfrămioară (1-6).
2. [DLR - tomul X] NĂFRĂMUCĂ s. f. (Prin Maram.) Năfrămuță. Năfrămucă de mătasă, Mamă, drăguțu mă lasă. bîrlea, c. p. 106. Eu, mîndruț, iară ț-oi da Năfrămuca de la mine. t. papahagi, m. 115. – Pl.: năfrămuci. – Năframă + suf. -ucă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL