1. [DEX '09] NĂDRĂGEL, nădrăgei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nădrag. – Nădrag + suf. -el.
2. [MDA2] nădrăgel sm [At: ANON. CAR / Pl: ~ei / E: nădrag + -el] 1-4 (Pop; mpl; șhp) Nădrag (1-2) (mic).
3. [DLRLC] NĂDRĂGEI s. m. pl. Diminutiv al lui nădragi. Să-mi fac niște nădrăgei, Tocmai ca frunza de tei. ANT. LIT. POP. I 74.
4. [DOOM 3] nădrăgel (pop.) (desp. nă-dră-) s. m., pl. nădrăgei, art. nădrăgeii
5. [DOOM 2] nădrăgel (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgei, art. nădrăgeii
6. [DLR - tomul X] NĂDRĂGEL s. m. (Popular; de obicei la pl. cu valoare de sg.) Diminutiv al lui nădrag (1); (în dicționarele din secolul trecut) nădrăguț. Cf. anon. car., polizu, lm, ddrf, barcianu, alexi, w. Mai fă-mi, maică, nădrăgei, Maică, ca frunza de tei. bibicescu, p. p. 161, cf. ant. Lit. pop. i, 74. – Pl.: nădrăgei. – Nădrag + suf. -el.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL