1. [MDA2] năcăjie sf [At: ALR II, 3712/316 / Pl: ~ii / E: năcăji + -ie] (Reg) Nenorocire (2).
2. [DAR] năcăjie, năcăjii, s.f. (reg.) nenorocire; urgie.
3. [DLR - tomul X] NĂCĂJIE s. f. (Regional) Nenorocire (1), urgie (Sînnicolau Român-Oradea). alr ii 3 712/316. – pl.: ? – Năcăji + suf. -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL