1. [MDA2] năbărî vi [At: CAMILAR, N. II, 332 / V: ~bo~ / Pzi: ~răsc / E: ns cf năboi3, tăbărî] (Reg) 1 A invada. 2 A asalta.
2. [MDA2] năborî v vz năbărî
3. [DLRLC] NĂBĂRÎ, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor? CAMILAR, N. II 332.
4. [DLRM] NĂBĂRÎ, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A intra cu forța, a invada. – Din năvăli + tăbărî.
5. [DAR] năbărî, năbărăsc, vb. IV (reg.) a invada, a asalta.
6. [DLR - tomul X] NĂBĂRÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a asalta. Cu ce lege îmi năbărîți grădina? CAMILAR, n. II, 332. – prez. ind.: năbărăsc. – Și: năborî vb. IV. NOVACOVICIU, C. B. I, 15. – Etimologia necunoscută. cf. năboi3, tăbărî.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL