1. [DEX '09] NURLIU, -IE, nurlii, adj. (Pop.) Cu nuri; atrăgător, fermecător, grațios. – Din tc. nurlu.
2. [MDA2] nurliu, ~ie a [At: IST. AM. 8v/7 / Pl: ~ii / E: tc nurlu „strălucitor”] (Pfm) Cu nuri1 (1) Si: atrăgător, fermecător, grațios, seducător.
3. [CADE] NURLIU I. adj. Cu nuri, plin de nuri, atrăgător, grațios: flăcăul ăsta... mult e ~ și drăgălaș (ISP.); cînd omul e ~, duce ziua după el (DLVR.); cu atît mai bine, că și eu te găsesc ~ (ALECS.). II. adv.: țineți-vă mai drept și zîmbiți ~ (ALECS.) [tc. nurly].
4. [DEX '98] NURLIU, -IE, nurlii, adj. (Pop. și fam.) Cu nuri; atrăgător, fermecător, grațios. – Din tc. nurlu.
5. [DLRLC] NURLIU, -IE, nurlii, adj. (Astăzi rar) Cu nuri, plin de nuri; atrăgător, grațios. [Flăcăul] mult e nurliu și drăgălaș. ISPIRESCU, L. 45. Sînt înamorat de vecina mea... văduvă nurlie. ALECSANDRI, T. 251. Ca tine nurlie Alta să mai fie, Nu cred că se poate. CONACHI, P. 186. ◊ (Adverbial) Cînd merge, saltă puțin și se mlădie așa de nurliu. DELAVRANCEA, S. 9. Țineți-vă mai drept și zîmbiți nurliu. ALECSANDRI, T. I 119.
6. [Șăineanu, ed. VI] nurliu a. și adv. grațios: o văduvă nurlie AL. zâmbiți nurliu AL. [Turc. NURLY, strălucitor].
7. [Scriban] nurlíŭ, -íe adj. (turc. nurly). Plin de nurĭ, grațios: femeĭe nurlie.
8. [DOOM 3] nurliu (pop.) adj. m., f. nurlie; pl. m. și f. nurlii
9. [DOOM 2] nurliu (pop.) adj. m., f. nurlie; pl. m. și f. nurlii
10. [Argou] nurliu, -ie, nurlii adj. (pop.) cu nuri; atrăgător, fermecător, grațios
11. [DLR - tomul X] NURLIU, -IE adj. (Popular și familiar) Care are nuri1; atrăgător, fermecător, grațios, seducător. Mai toate fimeile aceștii cetăți sînt frumoasă sau cel puțin nurlie. ist. am. 8v/7. Ești nurlii, ești frumoasă (a. 1831). cat. man. i, 312. Nu este om... nici a zecea parte frumos și nurliu ea tine. gorjan, h. iv, 193/13. Ca tine nurlie Alta să mai fie Nu cred că se poate. CONACHI, P. 186, cf. 24, ALECSANDRI, T. 251, gane, n. iii, 97. Mult e nurliu și drăgălaș. ispirescu, l. 45, cf. 324. Cînd omul e nurliu, duce ziua după el. delavrancea, s. 42. îmi trebui mie O soție Nurlie, Durdulie, Hazlie. i. negruzzi, s. i, 77. Și-a lăsat nevasta nurlie să doarmă singurică. popa, v. 151. (Fig.) Din Moldova cea nurlie... Au plecat în cete, cete Nalți flăcăi cu negre plete. alecsandri, poezii, 587. ◊ (Adverbial) El pre nurliu rîdea. donici, f. ii, 22/14, Țineți-vă mai drept și zîmbiți nurliu. alecsandri, t. 404. Cînd merge, saltă puțin și se mlădie așa de nurliu. delavrancea, s. 9. – pl.: nurlii. – Din tc. nurlu „strălucitor”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL