1. [MDA2] nuntășel sm [At: CONV LIT. XXXV, 524 / Pl: ~ei / E: nuntaș + -el] 1-2 (Rar; șhp) Nuntaș (1) (tânăr).
2. [DAR] nuntășel, nuntășei, s.m. (reg.; înv.) nuntaș.
3. [DLR - tomul X] NUNTĂȘEL s.m. (Rar) Diminutiv al lui nuntaș. (fig.) Și cîte stele-n ceriu Veneau ca nuntășei! Cu nunta pleca Soarele, luna A se- cununa. conv. Lit. xxxv, 524. – pl.: nuntășei. – Nuntaș + suf. -el.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL