1. [MDA2] nuncupație sf [At: DN3 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr nuncupation, lat nuncupatio] (Jur) Declarație solemnă făcută într-un act.
2. [DN] NUNCUPAȚIE s.f. (Jur.) Declarație solemnă făcută într-un act. [Gen. -iei, var. nuncupațiune s.f. / cf. lat. nuncupatio, fr. nuncupation].
3. [MDN '00] NUNCUPAȚIE s. f. (jur.) declarație solemnă și verbală prin care testatorul confirmă că dispozițiile din testamentul scris exprimă voința sa. (< fr. nuncupation, lat. nuncupatio)
4. [MDA2] nuncupațiune sf vz nuncupație
5. [DN] NUNCUPAȚIUNE s.f. v. nuncupație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL