1. [CADE] *NUMISMATICĂ sf. 🪙 Știința care se ocupă cu studiul medaliilor și monedelor vechi [fr.].
2. [DLRLC] NUMISMATICĂ s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul monedelor și medaliilor (vechi).
3. [DN] NUMISMATICĂ s.f. Disciplină auxiliară a istoriei, care studiază monedele și medaliile (vechi). [< fr. numismatique, cf. gr. numisma – medalie].
4. [Șăineanu, ed. VI] numismatică f. știința monedelor și a medaliilor.
5. [DEX '09] NUMISMATIC, -Ă, numismatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evoluția acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulației etc., precum și documentele conținând date referitoare la monede. 2. Adj. Care aparține numismaticii (1), privitor la numismatică. – Din fr. numismatique.
6. [MDA2] numismatic, ~ă [At: TEODOROVICI, I. 28/24 / S și: (înv) ~izm~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr numismatique] 1 sfa Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evoluția acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulației etc., precum și documentele conținând date referitoare la monede (1). 2-3 a Care aparține (numismaticii sau) monedelor și medaliilor vechi. 4-5 a Privitor (la numismatică sau) la monede și medalii vechi.
7. [CADE] *NUMISMATIC adj. 🪙 Privitor la numismatică [fr.].
8. [DLRLC] NUMISMATIC, -Ă, numismatici, -e, adj. Relativ la numismatică, de numismatică. Colecție numismatică.
9. [DN] NUMISMATIC, -Ă adj. Referitor la numismatică. [< fr. numismatique].
10. [MDN '00] NUMISMATIC, -Ă I. adj. referitor la numismatică. II. s. f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază monedele și medaliile (vechi). (< fr. numismatique)
11. [Șăineanu, ed. VI] numismatic a. relativ la monedele antice.
12. [Scriban] * numismátic și -zmátic, -ă adj. (d. lat. numísma și nomísma, -ismatic, vgr. nómisma, rudă cu lat. nummus. V. numularie). Relativ la monete și medaliĭ antice. S.f. Știința monetelor și medaliilor antice.
13. [DOOM 3] numismatică s. f., g.-d. art. numismaticii
14. [DOOM 2] numismatică s. f., g.-d. art. numismaticii
15. [MDO] numismatică, gen. numismaticii
16. [DOOM 3] numismatic adj. m., pl. numismatici; f. numismatică, pl. numismatice
17. [DOOM 2] numismatic adj. m., pl. numismatici; f. numismatică, pl. numismatice
18. [MDO] numismatic
19. [DLR - tomul X] NUMISMATIC, -Ă s. f., adj. 1. s. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evoluția acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulației etc., precum și documentele conținînd date referitoare la monede. Numizmatica (cunoașterea banilor). teodorovici, i. 28/24. În acea epocă, archeologia, și cu ea numismatica, era o știință necunoscută în Transilvania. BARIȚIU, P. a. I, 500, cf. STAMATI, D., DL, DM, dn, ltr2. Numismatica s-a constituit ca știință în sec. al XVI-lea, în Italia. der. 2. adj. Care aparține numismaticii sau monedelor și medaliilor vechi, privitor la numismatică sau la monedele și medaliile vechi. Muzeul național va îmbogăți a sa culegere numismatică. GT (1836), 63, cf. NEGULICI, POLIZU, PROT.-POP., n. d., pontbriant, d., lm. Cîteva notițe numismatice... își au valoarea lor. maiorescu, cr. iii, 37, cf. id. d. i, 43. – pl.: (2) numismatici, -ce. – Și: (Învechit) numizmatică s. f. – Din fr. numismatique.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL