1. [DEX '09] NUMEROTAT2, -Ă, numerotați, -te, adj. Care poartă un număr de ordine (pentru a putea fi identificat și deosebit); înregistrat sub un anumit număr; spec. paginat. – V. numerota.
2. [DEX '09] NUMEROTAT1 s. n. Numerotare. – V. numerota.
3. [MDA2] numerotat1 sn [At: DLR / E: numerota] Numerotare.
4. [MDA2] numerotat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: numerota] 1 Care poartă un număr (31) de ordine, pentru identificare și diferențiere Si: (înv) numerarisit. 2 Înregistrat sub un anumit număr (31). 3 (Spc) Paginat.
5. [DLRLC] NUMEROTAT, -Ă, numerotați,-te, adj. Care poartă un număr de ordine; însemnat cu un număr de ordine (pentru a putea fi deosebit, identificat). La rînd, în cuiere, atîrnă vărgate, Veșmintele aspre și numerotate. LESNEA, I. 79.
6. [DN] NUMEROTAT s.n. Numerotare. [< numerota].
7. [DEX '09] NUMEROTA, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din fr. numeroter.
8. [MDA2] numerota vt [At: I. IONESCU, M. 150 / Pzi: ~tez / E: fr numéroter] A însemna obiectele sau ființele dintr-o serie cu numere1 (31) în ordine succesivă, pentru a le putea identifica și deosebi între ele Si: (reg) numeriza.
9. [CADE] *NUMEROTA (-otez) vb. tr. 1 A pune un număr ¶ 2 A deosebi prin numere [fr.].
10. [DLRLC] NUMEROTA, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna (ființe sau obiecte) cu numere în ordine succesivă (pentru a le deosebi, a le identifica). A numerota cărțile.
11. [DN] NUMEROTA vb. I. tr. A însemna cu numere în ordine succesivă. [< fr. numéroter].
12. [MDN '00] NUMEROTA vb. tr. a însemna cu numere în ordine succesivă. (< fr. numéroter)
13. [Șăineanu, ed. VI] numerotà v. a deosebi cu numere.
14. [Scriban] * numerotéz v. tr. (fr. numéroter, d. numéro, care vine d. it. número, număr). Pun număr ca să se distingă: a numerota paginile uneĭ cărțĭ, scaunele uneĭ sale, casele uneĭ strade.
15. [DOOM 3] numerotat s. n.
16. [DOOM 2] numerotat s. n.
17. [DOOM 3] numerota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. numerotez, 3 numerotează; conj. prez. 1 sg. să numerotez, 3 să numeroteze
18. [DOOM 2] numerota (a ~) vb., ind. prez. 3 numerotează
19. [DLR - tomul X] NUMEROTAT1 s. n. Numerotare. - v. numerota.
20. [DLR - tomul X] NUMÉROTAT2, -Ǎ adj. Care poartă un număr1 (I 3) de ordine (pentru identificare și diferențiere), înregistrat sub un număr1; paginat, (învechit) numerarisit. cf. pontbriant, d. La examen, materiile erau împărțite pe chestiuni numerotate. brăescu, a. 153. La rînd, în cuiere, atîrnă vărgate, Veșmintele aspre și numerotate. lesnea, i. 79. – pl.: numerotați, -te. – v. numerota.
21. [DLR - tomul X] NUMEROTA vb. I. tranz. A însemna obiectele sau ființele dintr-o serie cu numere1 (I 3) în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și deosebi între ele), a pune un număr1; (regional) a numeriza. cf. prot.-pop., n. D., PONTBRIANT, D., LM, DDRF, BARCIANU,alexi, w., șăineanu, d. u. Mașină de numerotat filele la registre. v. molin, v. t. 57. Numerotăm... cu o cretă 1, 2, 3 etc. spre a ști ordinea. romanescu, zeț. 24. Le putem deci numerota (adică le putem atribui cîte un indice număr natural). stoilov, t. f. 15. ◊ refl. pas. Aceste valori mobiliare s-au cercetat, numerotat și evaluat cu ocaziunea facerii statisticii din 1859-1860. i. ionescu, m. 150. ◊ refl. impers. Se numerotează cu mîna. v. molin, v. t. 57. – prez. ind.: numerotez. – Din fr. numéroter.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL