1. [DEX '09] NUMEROTARE, numerotări, s. f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei; numerotație, numerotat (1). – V. numerota.
2. [MDA2] numerotare sf [At: NEGULICI / Pl: ~tări / E: numerota] Însemnare a obiectelor sau ființelor dintr-o serie cu numere1 (31) în ordine succesivă, pentru a le identifica și deosebi între ele Si: numerotat1, numerotație.
3. [DLRLC] NUMEROTARE, numerotări, s. f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei. Numerotarea capitolelor cu cifre romane.
4. [DN] NUMEROTARE s.f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei; ordonare după numere; numerotație; numerotat. [< numerota].
5. [DEX '09] NUMEROTA, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din fr. numeroter.
6. [MDA2] numerota vt [At: I. IONESCU, M. 150 / Pzi: ~tez / E: fr numéroter] A însemna obiectele sau ființele dintr-o serie cu numere1 (31) în ordine succesivă, pentru a le putea identifica și deosebi între ele Si: (reg) numeriza.
7. [CADE] *NUMEROTA (-otez) vb. tr. 1 A pune un număr ¶ 2 A deosebi prin numere [fr.].
8. [DLRLC] NUMEROTA, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna (ființe sau obiecte) cu numere în ordine succesivă (pentru a le deosebi, a le identifica). A numerota cărțile.
9. [DN] NUMEROTA vb. I. tr. A însemna cu numere în ordine succesivă. [< fr. numéroter].
10. [MDN '00] NUMEROTA vb. tr. a însemna cu numere în ordine succesivă. (< fr. numéroter)
11. [Șăineanu, ed. VI] numerotà v. a deosebi cu numere.
12. [Scriban] * numerotéz v. tr. (fr. numéroter, d. numéro, care vine d. it. número, număr). Pun număr ca să se distingă: a numerota paginile uneĭ cărțĭ, scaunele uneĭ sale, casele uneĭ strade.
13. [DOOM 3] numerotare s. f., g.-d. art. numerotării; pl. numerotări
14. [DOOM 2] numerotare s. f., g.-d. art. numerotării; pl. numerotări
15. [DOOM 3] numerota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. numerotez, 3 numerotează; conj. prez. 1 sg. să numerotez, 3 să numeroteze
16. [DOOM 2] numerota (a ~) vb., ind. prez. 3 numerotează
17. [DLR - tomul X] NUMEROTARE s. f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei; sistemul, numerele1 cu care se numerotează; numerotat1, numerotație, (învechit, rar) numerație. cf. negulici, pontbriant, d. A păstrat pînă și numerotarea capitolelor din manuscriptul pe care l-a reprodus. bul. com. ist. ii, 159. Pantelimon isprăvise numerotarea caselor. galan, b. ii, 152. – pl.: numerotări. – v. numerota.
18. [DLR - tomul X] NUMEROTA vb. I. tranz. A însemna obiectele sau ființele dintr-o serie cu numere1 (I 3) în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și deosebi între ele), a pune un număr1; (regional) a numeriza. cf. prot.-pop., n. D., PONTBRIANT, D., LM, DDRF, BARCIANU,alexi, w., șăineanu, d. u. Mașină de numerotat filele la registre. v. molin, v. t. 57. Numerotăm... cu o cretă 1, 2, 3 etc. spre a ști ordinea. romanescu, zeț. 24. Le putem deci numerota (adică le putem atribui cîte un indice număr natural). stoilov, t. f. 15. ◊ refl. pas. Aceste valori mobiliare s-au cercetat, numerotat și evaluat cu ocaziunea facerii statisticii din 1859-1860. i. ionescu, m. 150. ◊ refl. impers. Se numerotează cu mîna. v. molin, v. t. 57. – prez. ind.: numerotez. – Din fr. numéroter.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL