1. [DEX '09] NUCLEINĂ, nucleine, s. f. Substanță organică bogată în fosfor, pe care o conține nucleul proteinelor. [Pr.: -cle-i-] – Din fr. nucléine.
2. [MDA2] nucleină sf [At: ENC. AGR. / Pl: ~ne / E: fr nucléine] (Blg) Proteidă alcătuită dintr-o proteină și din acid nucleic.
3. [DLRLC] NUCLEINĂ, nucleine, s. f. Substanță organică bogată în fosfor pe care o conține nucleul unei celule. Caracteristice pentru nucleu sînt combinațiile complexe de albumine, așa-zisele nucleine. ANATOMIA 19.
4. [MDN '00] NUCLEINĂ s. f. proteidă rezultând din unirea acidului nucleic cu o proteină bazică în nucleul celular; nucleoproteidă. (< fr. nucléine)
5. [DOOM 3] nucleină (desp. nu-cle-) s. f., g.-d. art. nucleinei; pl. nucleine
6. [DOOM 2] nucleină (nu-cle-) s. f., g.-d. art. nucleinei; pl. nucleine
7. [DLR - tomul X] NUCLEINĂ s. f. (Biol.) Proteidă alcătuită dintr-o proteină și din acid nucleic. cf. enc. agr. Prin nucleinele ce conține, tratamentul... își poate găsi o nouă indicație la bătrîni. parhon, b. 161, cf. 117. – pl.: nucleine. – Din fr. nucléine.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL