1. [DEX '09] NOTOCORDĂ s. f. v. notocord.
2. [MDA2] notocordă sf [At: DN / V: ~rd sm / Pl: ~de / E: fr notochorde] (Atm) Organ elastic în formă de nuia, situat în axa corpului animalelor cordate, sub sistemul nervos central și deasupra tubului digestiv.
3. [DEX '98] NOTOCORDĂ, notocorde, s. f. Organ elastic în formă de nuia, situat în axa corpului unor animale, sub sistemul nervos și deasupra tubului digestiv, din care derivă coloana vertebrală. [Var.: notocord s. n.] – Din fr. notochorde.
4. [DN] NOTOCORDĂ s.f. v. notocord.
5. [DEX '09] NOTOCORD, notocorde, s. n. Schelet axial primitiv al embrionului animalelor cordate, situat sub sistemul nervos central și deasupra tubului digestiv, din care derivă coloana vertebrală; coardă dorsală. [Var.: notocordă s. f.] – Din fr. notochorde.
6. [MDA2] notocord sm vz notocordă
7. [DEX '98] NOTOCORD s. n. v. notocordă.
8. [DN] NOTOCORD s.n. (Biol.) Formație primitivă a coloanei vertebrale. [Var. notocordă s.f. / < fr. notochorde, cf. gr. noton – spate, chorde – coardă].
9. [MDN '00] NOTOCORD s. n. formație anatomică primitivă în regiunea dorsală a embrionului animalelor cordate, din care derivă scheletul vertebral; coardă dorsală. (< fr. notochorde)
10. [DOOM 3] !notocord s. n., pl. notocorde
11. [DOOM 2] !notocord/notocordă s. n. / s. f., pl. notocorde
12. [DETS] NOTO-1 „spate, spinare, dorsal”. ◊ gr. notos „spate, spinare” > fr. noto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. noto-. □ ~cord (v. -cord), s. n., schelet axial primitiv al embrionului animalelor cordate, din care derivă coloana vertebrală; ~mel (v. -mel1), s. m., monstru la care membrele supranumerare sînt prinse în partea de dinapoi a corpului; ~riz (v. -riz), adj., (despre crucifere) cu radicula plasată pe partea dorsală a cotiledoanelor; ~trib (v. -trib), adj., (despre polen) transportat pe spatele insectei care realizează polenizarea.
13. [DE] NOTOCÓRD (< fr.; {s} gr. notos „spate” + khorde „coardă”) s. n. (ZOOL.) Scheletul axial primitiv al embrionului animalelor cordate. Se menține la amfioxus și la ciclostomi; la vertebrate, n. este înlocuit de coloana vertebrală. Sin. coardă dorsală.
14. [DLR - tomul X] NOTOCORDĂ s. f. Organ elastic în formă de nuia, situat în axa corpului animalelor cordate, sub sistemul nervos central și deasupra tubului digestiv. cf. dn. Notocordul se prezintă ca o baghetă elastică care se dezvoltă embrionar din peretele dorsal al intestinului. zoologia, 99. Notocorda este scheletul primordial al cordatelor și din ea derivă coloana vertebrală. der. – pl.: notocorde. – Și: notocord s. n. – Din fr. notochorde.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL