1. [DEX '09] NORUȚ, noruți, s. m. (Rar) Norișor. – Nor + suf. -uț.
2. [MDA2] noruț sm [At: PAMFILE, VĂZD. 61 / Pl: ~i / V: nuor~ sm / E: nor1 + -uț] 1-2 (Reg; șhp) Norișor (1-2).
3. [DEX '98] NORUȚ, noruți, s. m. Norișor. – Nor + suf. -uț.
4. [DLRLC] NORUȚ, noruți, s. m. Norișor. Fost-am, zău, sub cel noruț, Fost-am la cap la codruț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510.
5. [MDA2] nuoruț sm vz noruț
6. [DOOM 3] noruț (rar) s. m., pl. noruți
7. [DOOM 2] noruț (rar) s. m., pl. noruți
8. [DLR - tomul X] NORUȚ s. m. (Prin Transilv., Maram., Bucov.) Norișor. cf. pamfile, văzd. 61. Fost-am, zău, sub cel noruț, Fost-am la cap de codruț. JARNIK-BÎRSEANU, D. 510, cf. ȚIPLEA, P. P. 113, A v 20. – pl.: noruți. – Și: nuoruț s. m. alr i 1 240/273. – Nor1 + suf. -uț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL