1. [MDA2] norurea sf [At: F (1871), 326 / Pl: ? / E: nororă + -ea cf sorurea] (Pop; rar; șhp) 1-2 Noră (1) (tânără) Si: (pop; rar) norioară (1-2), noriță (1-2), norucă (1-2), noruliță (1-2), noruță (1-2).
2. [DAR] norurea s.f. (reg.) noră, noruliță, norucă, noruță.
3. [DLR - tomul X] NORUREA s. f. (În poezia populară) Diminutiv al lui noră; (în poezia populară) norucă, noruliță, noruță. Ție să ți-o iei, Să o ai de nevestea, Iară eu de norurea. f (1871), 326. Am avut o norurea Și azi e nunta la ea. mat, folk. 1 252. – pl.: ? – Nuroră + suf.-ea. cf. sorurea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL