1. [MDA2] noruliță sf [At: CĂTANĂ, B. 162 / Pl: ? / E: noră[1] + -uliță] 1-2 (Pop; rar; șhp) Norurea (1-2).
2. [DAR] noruliță, norulițe, s.f. (pop.) noră, norucă, norurea, noruță.
3. [DLR - tomul X] NORULIȚĂ s. f. (Într-o poezie populară) Norurea. Tu, mîndruțo frumușea, Noră, noru-lița mea. cătană, b. 162. – pl.:? – Noră + suf. -uliță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL