1. [DEX '09] NORMATIV, -Ă, normativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care servește ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme. 2. S. n. Îndrumare, dispoziție (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă. – Din (1) fr. normatif, (2) rus. normativ.
2. [MDA2] normativ, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 126 / Pl: ~i, ~e / E: fr normatif, rs норматив] 1 a Care stabilește o normă (2). 2 a Care are caracterul unei norme (3) sau servește ca normă (3). 3 sn Culegere de norme (12), instrucțiuni etc. cu privire la un anumit domeniu de activitate. 4 sn (Prc; mpl) Regulă de conduită. 5 sn Dispoziție sau hotărâre care stabilește o normă (2). 6 sn Tabel cuprinzând duratele medii în care se efectuează anumite operații tehnice, folosit pentru stabilirea normelor (9) în producție. 7 sn Valoare a mijloacelor de producție, a investițiilor și a cheltuielilor viitoare necesare pentru activitatea neîntreruptă a unei întreprinderi.
3. [DLRLC] NORMATIV2, -Ă, normativi, -e, adj. Care servește ca normă sau stabilește o normă (1), care are caracterul unei norme. Fără o limbă unitară, fără o activitate normativă în domeniul limbii, munca de creație culturală... ar fi stînjenită. L. ROM. 1953, nr. 2, 5.
4. [DLRLC] NORMATIV1, normative, s. n. Tabel cuprinzînd duratele medii în care se efectuează anumite operații tehnice și folosit pentru stabilirea normelor tehnice în producție.
5. [DN] NORMATIV, -Ă adj. Care are putere de normă. ♦ Care hotărăște, stabilește reguli. // s.n. Tabel care cuprinde duratele medii în care se efectuează anumite operații tehnice. [Cf. fr. normatif, rus. normativnîi].
6. [MDN '00] NORMATIV, -Ă I. adj. care are putere de normă. ◊ care hotărăște, stabilește reguli. II. s. n. ansamblu de date, prescripții cu caracter de normă. (< fr. normatif, rus. normativ)
7. [DOOM 3] normativ1 adj. m., pl. normativi; f. normativă, pl. normative
8. [DOOM 3] normativ2 s. n., pl. normative
9. [DOOM 2] normativ2 s. n., pl. normative
10. [DOOM 2] normativ1 adj. m., pl. normativi; f. normativă, pl. normative
11. [DE] NORMATÍV, -Ă (< fr., rus.) adj. și s. n. 1. Adj. Care are caracter de normă, care stabilește o normă, care servește ca normă sau la stabilirea normei. 2. S. n. Prescripție, instrucțiune cu caracter (obligatoriu) de normă (ex. ansamblu de tabele de valori, de grafice, nomograme, de formule și de instrucțiuni, elaborate pe bază de date culese și prelucrate, care servesc la aplicarea normării). ◊ Normative de muncă = n. care servesc la determinarea sarcinilor de muncă. N. al mijloacelor circulante = volumul valoric al mijloacelor circulante stabilit a fi (strict) necesar pentru a se putea asigura activitatea neîntreruptă în realizarea unei sarcini de plan, în condiții tehnice și organizatorice date.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL