1. [DEX '09] NONCONFORMIST, -Ă, nonconformiști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu acceptă, nu se conformează uzanțelor stabilite, care are convingeri proprii; persoană care dovedește originalitate; neconformist. – Din fr. non-conformiste.
2. [MDA2] nonconformist[1], ~ă [At: DLR / Pl: ~iști, ~e / E: fr non-conformiste] 1-2 smf, a (Persoană) care nu acceptă și nu se conformează la uzanțele stabilite, la moravurile, mentalitatea, opiniile etc. curente, având convingeri proprii Si: neconformist (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care dovedește originalitate Si: neconformist (3-4). 5 a Care denotă nonconformism Si: neconformist (5). 6 smf Membru al unei secte religioase din țările anglo-saxone, care nu se conformează sistemului ecleziastic oficial.
3. [DN] NONCONFORMIST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care nu se conformează normelor, tradițiilor. // s.m. Membru al unei secte religioase din țările anglo-saxone, care nu se conformează sistemului ecleziastic oficial. [Cf. fr. non-conformiste].
4. [MDN '00] NONCONFORMIST, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care nu se conformează uzanțelor stabilite, tradițiilor; anticonformist. II. s. m. f. membru al unei secte religioase din țările anglo-saxone care nu se conformează sistemului ecleziastic oficial. (< fr. non-conformiste)
5. [DOOM 3] nonconformist adj. m., s. m., pl. nonconformiști; adj. f., s. f. nonconformistă, pl. nonconformiste
6. [DOOM 2] nonconformist adj. m., s. m., pl. nonconformiști; adj. f., s. f. nonconformistă, pl. nonconformiste
7. [DLR - tomul X] NONCONFORMIST, -Ă adj. Care nu acceptă și nu se conformează la uzanțele stabilite, la moravurile, mentalitatea, opiniile etc. curente, care are convingeri proprii; care dovedește originalitate. Persoană nonconformistă. ◊ (Substantivat) Este un nonconformist. – Pl.: nonconformiști, -ste. – Din fr. non-conformiste.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL