1. [MDA2] nomotetis sm [At: ANTIM, P. 9 / Pl: nct / E: ngr νομοθέτης] (Grî) Legiuitor.
2. [DAR] nomotetis s.m. (înv.) legiuitor.
3. [DLR - tomul X] NOMOTETIS s. m. (Grecism învechit) Legiuitor. Unul era nomotetis, adică puitor de lege. antim, p. 9, cf. gAldi, m. phan. 214. – Din ngr. νομοθετηζ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL