1. [DN] NOETICĂ s.f. Studiul gîndirii; gnoseologie; (rar) epistemologie. [Pron. no-e-. / < germ. Noetik].
2. [DEX '09] NOETIC, -Ă, noetici, -ce, adj. (Fil.) Care se referă la procesul de gândire. [Pr.: no-e-] – Din fr. noétique.
3. [MDA2] noetic1, ~ă [At: DN3 / P: no-e~ / Pl: ~ici, ~ice a / E: fr noétique, ger noetisch] (Fil) 1 sfs Studiu al gândirii Si: epistemologie, gnoseologie. 2-3 a Referitor (la noemă (1) sau) la noetică (1).
4. [MDA2] noetic2, ~ă a [At: DN3 / P: no-e~ / Pl: ~ici, ~ice / E: it noetico] 1-2 Referitor (la Noe și) la epoca biblică respectivă.
5. [DN] NOETIC1, -Ă adj. Referitor la noetică sau la noemă. [Pron. no-e-. / cf. it. noetico, fr. noétique, germ. noetisch].
6. [DN] NOETIC2, -Ă adj. (Liv.) Referitor la Noe și la epoca biblică respectivă. [Pron. no-e-. / cf. it. noetico].
7. [MDN '00] NOETIC1, -Ă I. adj. referitor la noetică, la aspectul intelectual al gândirii. II. s. f. studiul gândirii; gnoseologie; epistemologie. (< fr. noétique, gr. noetikos, /II/ germ. Noetik)
8. [MDN '00] NOETIC2, -Ă adj. referitor la Noe și la epoca biblică respectivă. (< it. noetico)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL