1. [MDA2] noesis sfi [At: DN3 / P: no-e~ / V: noeză / E: it noese, fr noèse] (Fil) 1 (În teoria lui Platon) Cunoaștere rațională a ceea ce este general și etern. 2 (În fenomenologia lui Husserl) Actul de a gândi. 3 (În fenomenologia lui Husserl) Formă a judecății, caracter formal al enunțului.
2. [DN] NOESIS s.n.[1] (La Platon) Cunoașterea rațională a ceea ce este general și etern; (la Aristotel) gîndirea intuitivă. ♦ (În filozofia fenomenologică a lui Husserl) Actul de a gîndi, actul gîndirii; termen care desemnează forma judecății, caracterul formal al enunțului. [Pron. no-e-, var. noeză s.f. / cf. it., gr. noesis – percepție, fr. noèse].
3. [MDA2] noeză sf vz noesis
4. [DN] NOEZĂ s.f. v. noesis.
5. [MDN '00] NOEZĂ s. f. actul gândirii. (< fr. noèse, gr. noesis)[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL