1. [MDA2] nodiț snf [At: L. COSTIN, GR. BĂN., 147 / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ctm nod + srb nožica „picioruș”] (Reg) 1 Nodeu (1). 2 Gleznă.
2. [CADE] ❍NODIȚ (pl. -țe) sn. Olten. Băn. = NODEU [nodeu, refăcut sub influența srb. nožica].
3. [DAR] nodiț, -ă, s.n. și f. (reg.) 1. încheietura mâinii; nodeu. 2. gleznă, nodeu.
4. [DLR - tomul X] NODIȚ, -Ă s. n. și f. (Regional) 1. Încheietura mîinii; (regional) nodeu (1). cf. alr i 1 759/850, alr ii/i mn 27, 2 168/29. 2. Gleznă. v. nodeu (2). cf. l. costin, gr. băn. 147, pușcariu, l. r. i, 197, alr ii/i h 76. – pl.: nodițe și (rar) nodițuri (alr ii/i h 76/29). – De la nod, format probabil după scr. nojița „picioruș”. cf. cdde.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL