1. [MDA2] nocovalmă sf vz nicovală
2. [DEX '09] NICOVALĂ, nicovale, s. f. 1. Unealtă de oțel sau de fontă folosită în atelierele de forjă pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării, în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul; ilău. ♦ Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a unei nicovale (1). – Din sl. nakovalo.
3. [MDA2] nacovală sf vz nicovală
4. [MDA2] nacovană sf vz nicovală
5. [MDA2] năcovală sf vz nicovală
6. [MDA2] năcovalmă sf vz nicovală
7. [MDA2] năcovalnă sf vz nicovală
8. [MDA2] năcovană sf vz nicovală
9. [MDA2] năcoveală sf vz nicovală
10. [MDA2] năcoveană sf vz nicovală
11. [MDA2] necovală sf vz nicovală
12. [MDA2] necovalnă sf vz nicovală
13. [MDA2] necovană sf vz nicovală
14. [MDA2] necoveală sf vz nicovală
15. [MDA2] necoveană sf vz nicovală
16. [MDA2] nicovală sf [At: BIBLIA (1688), 3811/58 / V: (îrg) năc~, năcovalnă, necovalnă, ~van sn, (reg) nac~, nacovană, năcovalmă, năcovană, năcoveală, năcoveană, nec~, necovană, necovea~, necoveană, ~valmă, ~valnă, ~vană, ~vea, ~vea~, noc~, nocovalmă, nocovalnă, nocovană, nocovea~, nocoveană, nucovană / Pl: ~le / E: slv наковало] 1 Unealtă de oțel sau de fontă pe care se sprijină piesele de metal în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul Si: (reg) ilău, năcovelniță. 2 (Îe) A fi (sau a se afla etc.) între ciocan (sau baros) și ~ A fi într-o situație dificilă, din care nu există ieșire. 3 (Îae) A se afla între două persoane sau între două părți în conflict. 4 (Reg) Motiv ornamental în formă de nicovală (1), folosit la încondeiatul ouălor. 5 Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei Si: (reg) babcă, batcă, muchie. 6 (Atm) Componentă osoasă a urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a nicovalei (1).
17. [MDA2] nicovalmă sf vz nicovală
18. [MDA2] nicovalnă sf vz nicovală
19. [MDA2] nicovan sn vz nicovală
20. [MDA2] nicovană sf vz nicovală
21. [MDA2] nicovea[1] sf vz nicovală
22. [MDA2] nicoveală sf vz nicovală
23. [MDA2] nocovală sf vz nicovală
24. [MDA2] nocovalnă sf vz nicovală
25. [MDA2] nocovană sf vz nicovală
26. [MDA2] nocoveală sf vz nicovală
27. [MDA2] nocoveană sf vz nicovală
28. [MDA2] nucovană sf vz nicovală
29. [CADE] NĂCOVALĂ 👉 NICOVALĂ.
30. [CADE] NICOVALĂ, †NĂCOVALĂ (pl. -le) sf. 1 🔧 Unealtă de fier sau de oțel pe care se bate cu ciocanul fierul sau alt metal, spre a-l lucra (🖼 3341); (P): a fi între ciocan și nicovală 👉 CIOCAN I. 1; (P): cît ești nicovală, sufere; cît ești ciocan, lovește, rabdă atîta timp cît n’ai cum face altfel, cînd ești supus altuia, lovește la rîndul tău, cînd ai puterea în mînă ¶ 2 🫀 Unul din cele trei oscioare din interiorul urechii (👉 URECHE) [vsl. nakovalo].
31. [DLRLC] NICOVALĂ, nicovale, s. f. 1. Piesă de oțel sau de fontă care servește ca suport la prelucrarea pieselor prin batere cu ciocanul; (regional) ilău. Zgomotul nicovalelor se auzea neîntrerupt pînă dincolo de zidul îndepărtat. MIHALE, O. 306. Mîni vînjoase băteau bucăți de foc în roate de scîntei, băteau nicovalele care țipau toată ziua. SADOVEANU, O. II 157. O ceartă neîncetată de ciocane căzute zgomotos pe nicovală umplea aerul. ANGHEL, PR. 82. ◊ Fig. Pe nicovala de-aur a poeziei tale Tu bați și nu-ți dai seama că inima ta bate Din ce în ce mai slabă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 27. ◊ Expr. A fi între ciocan și nicovală v. ciocan. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii.
32. [Șăineanu, ed. VI] năcovală f. V. nicovală.
33. [Șăineanu, ed. VI] nicovală f. 1. massă de fier pe care se bat metalele (sau se găuresc cercurile): între ciocan și nicovală, expus a fi victimă între două partide contrare; 2. fig. victimă: cât ești nicovală suferă, cât ești ciocan lovește PANN. [Dial. năcovală = slav. NAKOVALO].
34. [Scriban] năcoválnă V. nicovală.
35. [Scriban] nicoválă f., pl. e (din maĭ vechĭu năcovalnă, d. vsl. nakovalo și -alĭno, d. kovati, a fabrica; bg. nakoválnĕa, sîrb. nâkovanj, rus. nákovalĭnĕa, pol. [na-] kowadlo. V. covacĭ). Ilăŭ, mare bucată de oțel pe care feraru pune feru și-l bate cu ciocanŭ. Între cĭocan și nicovală, între doŭă partide cu interese opuse, pe punctu de a fi zdrobit. – Și nicovaină (Olt.), năcovală (Munt. vest), nocovană și nocovalmă (Trans.).
36. [Scriban] nocovánă V. nicovală.
37. [DOOM 3] nicovală s. f., g.-d. art. nicovalei; pl. nicovale
38. [DOOM 2] nicovală s. f., g.-d. art. nicovalei; pl. nicovale
39. [MDO] nicovală
40. [DER] nicovală (nicovale), s. f. – Ilău. Sl. nakovalo (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 78; Conev 67), cf. covaci și bg. kovalo (› megl. cuvalnă).
41. [DTM] nicovală (it. incudine; fr. anvil, enclume; germ. Amboss), instrument idiofon utilizat în unele drame muzicale și în câteva lucrări simfonice. R. Wagner indică în partitura operei Aurul Rinului trei n. acordate în Fa fa fa1. Sunetul amplu dar de scurtă durată are un timbru metalic deschis, sec. Se acționează cu ajutorul unui ciocan de metal.
42. [Argou] între ciocan și nicovală / două focuri expr. într-o situație dificilă.
43. [Argou] oglindeală la nicovală! expr. (intl.) discret, în spate!
44. [DLR - tomul X] NOCOVALMĂ s. f. v. nicovală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL