1. [DEX '09] NITUIT1 s. n. Nituire. – V. nitui.
2. [DEX '09] NITUIT2, -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor1. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.
3. [MDA2] nituit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: nitui] 1-2 Nituire (1-2).
4. [MDA2] nituit2, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 141 / Pl: ~iți, ~e / E: nitui] 1 (D. piese) Care a fost fixat cu ajutorul niturilor. 2 (Rar) Ferecat, țintuit, bătut cu...
5. [DEX '98] NITUIT2, -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.
6. [DLRLC] NITUIT2, -Ă, nituiți, -te, adj. Care este prins cu nituri, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor. ♦ Ferecat, bătut (II 4). Era un chimir lat, roșcat, nituit cu bani de aramă. STANCU, D. 21.
7. [DLRLC] NITUIT1 s. n. Nituire. Nituitul plăcilor.
8. [DEX '09] NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit1 după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor1. – Nit1 + suf. -ui.
9. [MDA2] nitui vt [At: DAMÉ, T. 87 / Pzi: ~esc / E: nit1 + -ui] 1 A îmbina două sau mai multe piese, fixându-le cu ajutorul niturilor1. 2 A forma al doilea cap al nitului1, după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie îmbinate.
10. [CADE] NITUI (-uesc) vb. tr. 1 A lega cu nituri ¶ 2 A turti vîrful unui cuiu după ce a fost bătut în ceva.
11. [DEX '98] NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui.
12. [DLRLC] NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma prin ciocănire sau prin apăsare un al doilea cap al nitului după ce a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A îmbina cu ajutorul niturilor două sau mai multe piese de metal. Podul a fost nituit piesă cu piesă. ◊ Refl. Fig. În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă. POPA, V. 309.
13. [Șăineanu, ed. VI] nituì v. a turti vârful unui cuiu pe cealaltă parte a obiectului în care se bate. [V. nit].
14. [Scriban] nituĭésc v. tr. (d. nit). Fixez pin niturĭ.
15. [DOOM 3] nituit s. n.
16. [DOOM 2] nituit s. n.
17. [DOOM 3] nitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, 3 sg. nituiește; imperf. 1 nituiam; conj. prez. 1 sg. să nituiesc, 3 să nituiască
18. [DOOM 2] nitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, imperf. 3 sg. nituia; conj. prez. 3 să nituiască
19. [MDO] nitui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, conj. nituiască)
20. [DE] NITUÍT (< nitui) s. n. Mașină de ~ = mașină-unealtă destinată efectuării nituirilor.
21. [DLR - tomul X] NITUIT1 s. n. Nituire. cf. ddrf, enc. Tehn. i, 267. – pl.: nituituri. – v. nitui.
22. [DLR - tomul X] NITUIT2, -Ă adj. Care a fost nituit. cf. ddrf. Între două șaibe... se află mantaua nituită de cupru, ionescu-muscel, țes. 141, cf. dm. ◊ fig. Un flăcău, Gavrilă – bine nituit, subțire la mijloc, ...s-a alăturat de ea. iovescu, N 105. ♦ (Rar) Ferecat, țintuit, bătut cu... Era un chimir lat, roșcat, nituit cu bani de aramă. stancu, d. 21. – pl.: nituiți, -te. – v. nitui.
23. [DLR - tomul X] NITUI vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică două sau mai multe piese) A îmbina, a împreuna, a fixa cu ajutorul niturilor. Se introduce nitul în gaura comună a pieselor de nituit, ioanovici, Tehn. 156. ◊ refl. pas. Ciocan... cu care se nituiește. damé, t. 87. Marginile tolelor de îmbinat se suprapun și se nituiesc direct. ltr2 xi, 482. În cazul anumitor construcții cu zăbrele, unele profiluri cu dimensiuni mici se pot nitui pe aripele profilurilor mari. ib. ◊ refl. Fig. În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă, popa, v. 309. 2. A forma un al doilea cap al nitului, după ce acesta a fost trecut, prin găurile pieselor care trebuie îmbinate. Există mașini de nituit care execută nituirea fie prin lovituri, ...fie printr-o presiune puternică asupra nitului. soare, maș. 54. Mașină-unealtă folosită la nituit. LTR2. – Prez. ind.: nituiesc. – Nit + suf.-ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL