1. [MDA2] nitileac, ~ă a [At: (a. 1870) IORGA, S. D. XII, 198 / Pl: ~aci, ~ace / E: nct] (Înv) Obligat.
2. [DAR] nitileac, nitileacă, adj. (înv.) obligat, îndatorat.
3. [DLR - tomul X] NITILEAC, -Ă adj. (Învechit) Obligat, îndatorat. [Dascălul] să fi[e] nitileac la toată slujba bisearicii (a. 1807). iorga, s. d. xii, 198, cf. KLEIN, D. 115. – pl.: nitileaci, -ce. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL