1. [DEX '09] NIMICUȚA pron. neg. (Pop.) Diminutiv al lui nimic. [Var.: nimicuță pron. neg.] – Nimic + suf. -uța.
2. [DEX '98] NIMICUȚA pron. neg. Diminutiv al lui nimic. [Var.: nimicuță pron. neg.] – Nimic + suf. -uța.
3. [DLRLC] NIMICUȚA s. f. art. Diminutiv al lui nimica2; nici un lucru. Făr’ de nimicuța-n gură. PĂSCULESCU, L. P. 54. (Și în forma nimicuță) Cutea au căzut în apă și eu am rămas cu nimică, nimicuță. SBIERA, P. 233. – Variantă: nimicuță s. f.
4. [DEX '09] NIMICUȚĂ pron. neg. v. nimicuța.
5. [MDA2] nimicuț png vz nimicuță
6. [MDA2] nimicuță png [At: CONV. LIT. XLIV, 207 / V: nimicuț / E: nimic + -uță] (Șhp) 1-2 (Mai) nimic (1).
7. [DLRLC] NIMICUȚĂ s. f. v. nimicuța.
8. [DOOM 3] !nimicuța (pop.) pr.
9. [DOOM 2] nimicuța/nimicuță (pop.) pr.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL