1. [DEX '09] NIHILIST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.
2. [MDA2] nihilist, ~ă [At: LM / Pl: ~iști, ~e / E: fr nihiliste] 1-4 smf, a (Adept) al nihilismului (1-2). 5-6 a Privitor la nihilism (1-2). 7-8 a Care dă dovadă de nihilism (1-2).
3. [CADE] *NIHILIST sm. ⏲ Partizan al nihilismului [fr.].
4. [DLRLC] NIHILIST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f. Adept al nihilismului. ♦ (Adjectival) Privitor la nihilism; al nihilistului, de nihilist. Influențele formaliste și cosmopolite din literatura romînă au dus la o atitudine disprețuitoare, nihilistă, față de limba populară, față de vocabularul și structura ei gramaticală. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2385.
5. [DN] NIHILIST, -Ă adj. Referitor la nihilism, propriu nihilismului. // s.m. și f. Adept al nihilismului. [Cf. fr. nihiliste, rus. nighilist].
6. [MDN '00] NIHILIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al nihilismului. (< fr. nihiliste)
7. [Șăineanu, ed. VI] nihilist m. 1. cel ce neagă toate; 2. pl. numele revoluționarilor ruși, partizani ai nihilismului.
8. [Scriban] * nihilíst, -ă s. (d. lat. nihil, nimica). Revoluționar, om care tindea să distrugă guvernarea țarilor ucizînd.
9. [DOOM 3] nihilist adj. m., s. m., pl. nihiliști; adj. f., s. f. nihilistă, pl. nihiliste
10. [DOOM 2] nihilist adj. m., s. m., pl. nihiliști; adj. f., s. f. nihilistă, pl. nihiliste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL