1. [CADE] NICOVALĂ, †NĂCOVALĂ (pl. -le) sf. 1 🔧 Unealtă de fier sau de oțel pe care se bate cu ciocanul fierul sau alt metal, spre a-l lucra (🖼 3341); (P): a fi între ciocan și nicovală 👉 CIOCAN I. 1; (P): cît ești nicovală, sufere; cît ești ciocan, lovește, rabdă atîta timp cît n’ai cum face altfel, cînd ești supus altuia, lovește la rîndul tău, cînd ai puterea în mînă ¶ 2 🫀 Unul din cele trei oscioare din interiorul urechii (👉 URECHE) [vsl. nakovalo].
2. [Scriban] nicoválă f., pl. e (din maĭ vechĭu năcovalnă, d. vsl. nakovalo și -alĭno, d. kovati, a fabrica; bg. nakoválnĕa, sîrb. nâkovanj, rus. nákovalĭnĕa, pol. [na-] kowadlo. V. covacĭ). Ilăŭ, mare bucată de oțel pe care feraru pune feru și-l bate cu ciocanŭ. Între cĭocan și nicovală, între doŭă partide cu interese opuse, pe punctu de a fi zdrobit. – Și nicovaină (Olt.), năcovală (Munt. vest), nocovană și nocovalmă (Trans.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL