1. [DEX '09] NEȘTIUT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.
2. [MDA2] neștiut1 sn [At: PSALT. 42 / P: ~ști-ut / Pl: ~uri / E: ne- + știut] 1-4 (Înv) Neștiință (4-7).
3. [MDA2] neștiut2, ~ă [At: PSALT. 99 / P: ~ști-ut / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + știut] 1 a Care nu este încă știut. 2 a Care nu este încă cunoscut. 3 a Care nu este încă cercetat. 4 a Care nu este încă descoperit. 5 a (Pex) Anonim. 6 a (Fig) Tainic. 7 a Obscur. 8 sf (Înv) Taină. 9-10 sn (Rar) Necunoscut (8-9). 11 a Neprevăzut (1). 12 a Ignorant. 13 a (Înv; d. oameni) Nepriceput (7).
4. [DEX '98] NEȘTIUT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut; p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Ne- + știut.
5. [DLRLC] NEȘTIUT1 s. n. (Numai în expr.) Pe neștiute = fără să (se) știe, tiptil, pe furiș. De-acolo, pe neștiute, femeia îl duse pe povîrnișul ușor, cătră rîu. SADOVEANU, O. VIII 230. – Formă gramaticală: (în expr.) neștiute.
6. [DLRLC] NEȘTIUT2, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu e știut, necunoscut; tainic. Cei doi drumeți coborîră prin rîpi, pe poteci neștiute și îngropate în zăpadă. DUMITRIU, N. 209. Acum parcă pentru-ntîia dată, În hărțile cu neștiute nume, El vede, vie, o întreagă lume De viață și de pace însetată. D. BOTEZ, F. S. 21. ♦ (Substantivat, n.) Neant, gol. Mă gîndesc la trecut... Toate s-au dus, s-au scufundat în neștiut. SADOVEANU, O. VII 191.
7. [Șăineanu, ed. VI] neștiut a. necunoscut. ║ adv. pe neștiute, fără să știe. ║ n. ceeace nu se cunoaște.
8. [Scriban] neștiút, -ă adj. Necunoscut, ignorat, care nu e știut: lucrurĭ neștiute. Pe neștiute, fără să se știe. s.n. Vechĭ. Neștiință.
9. [MDA2] nești vi [At: PSALT. 62 / Pzi: neștiu / E: ne- + știu] (Îvr) A nu ști.
10. [Scriban] neștíŭ, a -i v. tr. Vechĭ. Nu știŭ.
11. [DOOM 3] neștiut (desp. neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiuți; f. neștiută, pl. neștiute
12. [DOOM 2] !neștiut (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiuți; f. neștiută, pl. neștiute
13. [Onomastic] NEȘTIUT, adj., nume de natură mistică la fel cu: Lepădat, Prodan etc. 1. – fam. (Isp IV1); -u, V. (Răc 16; RI XII 234); -a, fata lui Tecman din Folești, mold. (BCI IV 206); -a f. țig. (Sd VII 326). 2. Pentru Neștian v. Anesti.
14. [DAR] neștiut s.n. (înv.) neștiință.
15. [DAR] nești, neștiu, vb. IV (înv.) a nu ști.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL