1. [DEX '09] NEÎNTREBUINȚAT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.
2. [MDA2] neîntrebuințat, ~ă a [At: DEX2 / P: ~bu~in~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + însemnat] 1-2 Nefolosit (1-2).
3. [DEX '98] NEÎNTREBUINȚAT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Ne- + întrebuințat.
4. [Șăineanu, ed. VI] neîntrebuințat a. care nu se mai întrebuințează, ieșit din uz: cuvinte neîntrebuințate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL