1. [DEX '09] NEÎNSUFLEȚIT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Pref. ne- + însuflețit.
2. [MDA2] neînsuflețit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + însuflețit] 1 Mort. 2 (Pex) Cu aspect de mort. 3 (Fig) Lipsit de viață, de agitație.
3. [DEX '98] NEÎNSUFLEȚIT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Ne- + însuflețit.
4. [DLRLC] NEÎNSUFLEȚIT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Care nu e însuflețit; lipsit de viață, mort. Spintecă pînza c-un briceag și în fața lor apăru trupul neînsuflețit al lui Lazăr Lungu. MIHALE, O. 511. Au rămas nemișcați, asemănători între ei ca niște pietre neînsuflețite. GALAN, B. I 122. Ea n-are să-l revadă decît neînsuflețit – omorît? MACEDONSKI, O. III 17.
5. [Șăineanu, ed. VI] neînsuflețit a. 1. lipsit de vieață; 2. fig. fără vioiciune.
6. [Scriban] neînsuflețít, -ă adj. Fără suflet, mort. Fig. Fără vioĭciune, fără curaj: trupă neînsuflețită.
7. [DOOM 3] neînsuflețit (desp. -su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețiți; f. neînsuflețită, pl. neînsuflețite
8. [DOOM 2] neînsuflețit (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețiți; f. neînsuflețită, pl. neînsuflețite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL