Definiție și ce înseamnă neînspăimântare

1. [Șăineanu, ed. VI] neînspăimântare f. curaj neclintit în primejdie: cu o minunată neînspăimântare BOL.

2. [DAR] neînspăimântare s.f. (înv.) curaj neclintit.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DE] NEZOSILICÁȚI s. m. pl. (Min.) Clasă structurală în care sunt incluși silicații cu grupări […]
1. [MDA2] nezăbavnic, ~ă a [At: (a. 1794) GCR II, 153/27 / Pl: ~ici, ~ice […]
1. [MDA2] nezăbavă sf [At: N. COSTIN, L. 590 / Pl: ~ve / E: ne- […]
1. [MDA2] nezărvitor, ~oare a [At: ȘINCAI, HR. III, 276/28 / Pl: ~i, ~oare / […]
1. [MDA2] nezăticnit, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 252 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- […]
1. [DEX '09] NEÎMBLÂNZIT, -Ă, neîmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni și […]
[CADE] ÎMBRĂCAT adj. p. ÎMBRĂCA ¶ ¶ NEÎMBRĂCAT, DESBRĂCAT. Sursă: DEX online sub licență GNU […]
1. [DEX '09] ÎMPERECHEAT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro