1. [DEX '09] NEÎMPREJMUIT, -Ă, neîmprejmuiți, -te, adj. Care nu este delimitat de rest; care nu este îngrădit. – Pref. ne- + împrejmuit2.
2. [MDA2] neîmprejmuit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + împrejmuit] 1 Care nu este delimitat de restul obiectelor de același fel. 2 Care nu este împrejmuit.
3. [DEX '98] NEÎMPREJMUIT, -Ă, neîmprejmuiți, -te, adj. Care nu este delimitat de rest; care nu este îngrădit. – Ne- + împrejmuit2.
4. [CADE] ÎMPREJMUIT adj. p. ÎMPREJMUI: ograda era mare, ~ă cu zid (GN.) ¶ ¶ C. NEÎMPREJMUIT.
5. [DOOM 3] neîmprejmuit adj. m., pl. neîmprejmuiți; f. neîmprejmuită, pl. neîmprejmuite
6. [DOOM 2] *neîmprejmuit adj. m., pl. neîmprejmuiți; f. neîmprejmuită, pl. neîmprejmuite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL