1. [MDA2] nezărvitor, ~oare a [At: ȘINCAI, HR. III, 276/28 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + zărvi + -tor] (Îvr) 1 Care nu produce zarvă. 2 Pașnic.
2. [DAR] nezărvitor, nezărvitoare adj. (înv.) care nu produce zarvă; pașnic.
3. [DLR - tomul X] NEZĂRVITOR, -OĂRE adj. (Învechit, rar) Care nu produce zarvă; pașnic2 (1). Cu prea bună, nezărvitoare și neprotivitoare cădință au venit de moșie la prea nălția sa ca la un moștenitoriu prinț al Ardealului. șincai, hr. iii, 276/28. – pl.: nezărvitori, -oare. – pref. ne- + zărvi + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL