1. [DEX '09] NEVĂZUT2, -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Pref. ne- + văzut.
2. [MDA2] nevăzut, ~ă a [At: CORESI, EV. 386 / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + văzut] 1 Care nu se vede. 2 Care nu se poate vedea Si: invizibil. 3 (Pex) Care nu se poate aprecia, constata, sesiza. 4 (Îlav) ~-neauzit Cu totul necunoscut. 5 (Îal) Extraordinar. 6 (Îe) A se face (sau, înv, a fi) ~ A pleca brusc. 7-8 (Îae) A dispărea dintr-o dată (și în taină) de undeva. 9 (Îlav) În ~ Fără un obiectiv precis. 10 (Îal) În gol. 11 (Rar) Care nu este băgat în seamă. 12 (Rar) Care nu este luat în considerație. 13 (Îvr) Neplăcut (1).
3. [CADE] NEVĂZUT adj. 1 Care nu s’a văzut ¶ 2 Care nu s’a mai văzut ¶ 3 A se face ~, a dispare, a pieri din ochi: se înălță în aer și se făcu ~ cu fată cu tot (ISP.) ¶ 4 Pe ~e loc. adv. Fără a fi văzut.
4. [DEX '98] NEVĂZUT2, -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea. ♦ (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în considerație. – Ne- + văzut.
5. [DLRLC] NEVĂZUT2, -Ă, nevăzuți, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, care nu se lasă sau nu poate fi văzut. V. invizibil. Ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh. BENIUC, V. 24. Sufletul meu era gata să străbată, pe o rază de lumină, taina lumilor nevăzute. HOGAȘ, M. N. 12. Fata împăratului se preface într-o păsărică și zboară nevăzută prin cinci străji. CREANGĂ, P. 267. ◊ Expr. A se face nevăzut = a pleca brusc, a dispărea dintr-o dată, fără urme și a nu se mai înapoia. Se strecură printre oameni, se făcu nevăzută și rămăsei c-un gol în suflet. SADOVEANU, O. VIII 12. Cum n-a mai întins masă mare, prietenii s-au făcut nevăzuți. CARAGIALE, O. III 60. Postașul îmi descărcase bagaju lîngă mine și se făcuse nevăzut cu căruță cu tot. ALECSANDRI, O. P. 261. ◊ (Substantivat, n. pl.) Deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și nevăzute. CREANGĂ, P. 243.
6. [Șăineanu, ed. VI] nevăzut a. care nu se poate vedea: duh nevăzut.
7. [Scriban] nevăzút, -ă adj. Care nu se vede, invizibil: spirit nevăzut.
8. [DOOM 3] nevăzut adj. m., pl. nevăzuți; f. nevăzută, pl. nevăzute
9. [DOOM 2] nevăzut adj. m., pl. nevăzuți; f. nevăzută, pl. nevăzute
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL