1. [DEX '09] NEVRICOS, -OASĂ, nevricoși, -oase, adj. (Fam.) Nervos, iritabil; isteric. – Din ngr. nevricós.
2. [MDA2] nevricos, ~oasă a [At: POLIZU / Pl: ~oși, ~oase / E: ngr νευρικός] (Fam; d. oameni) 1 Nervos (13). 2 (Pex) Emotiv. 3 Isteric.
3. [CADE] NEVRICOS adj. 🩺 Ⓟ Nervos: cum sînt eu nevricoasă, Doamne-ferește, pățeam alte-alea (CAR.) [ngr.].
4. [DLRLC] NEVRICOS, -OASĂ, nevricoși, -oase, adj. (Familiar) Nervos, iritabil. Eu sînt nevricos și nu știu ce-aș fi în stare... de frică. CARAGIALE, O. II 267.
5. [Șăineanu, ed. VI] nevricos a. nervos: eu sunt nevricos CAR.
6. [Scriban] nevricós, -oásă adj. (ngr. nevrikós). Vechĭ. Azĭ. Iron. Nervos.
7. [DOOM 3] nevricos (fam.) (desp. ne-vri-) adj. m., pl. nevricoși; f. nevricoasă, pl. nevricoase
8. [DOOM 2] nevricos (fam.) (ne-vri-) adj. m., pl. nevricoși; f. nevricoasă, pl. nevricoase
9. [DLR - tomul X] NEVRICOS, -OASĂ adj. (Familiar) Nervos (3). cf. polizu. Fie, soro, la naiba! că prea ești nevricoasă! caRagiale, o. ii, 129. Omul, bunioară..., dintr-un nu știu ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee! id. ib. vi, 67. ♦ Isteric. cf. polizu. ◊ (Substantivat) Gesturi care seamănă prea mult cu convulsiunile unui nevricos, filimon, o. ii, 224. – pl.: nevricoși, -oase. – Din ngr. νευριχός.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL