1. [DEX '09] NEUTRALIZAT, -Ă, neutralizați, -te, adj. Făcut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.
2. [MDA2] neutralizat, ~ă a [At: LM / P: ne-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: neutraliza] 1 (D. acțiunea unei forțe) Care a fost anihilat prin acțiunea unei forțe contrare. 2 Care a fost făcut inofensiv. 3 Care a fost redus la pasivitate. 4 (Lin; d. opoziții) Care a suferit o neutralizare (5). 5 (Chm) Care a devenit neutru (9).
3. [DLRLC] NEUTRALIZAT, -Ă, neutralizați, -te, adj. 1. Pus în imposibilitate de a se manifesta, făcut inofensiv; anihilat, anulat, zădărnicit, împiedicat. 2. (Chim.; despre compuși) Făcut sau devenit neutru (4).
4. [DEX '09] NEUTRALIZA, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.
5. [MDA2] neutraliza [At: I. GOLESCU, C. / P: ne-u~ / Pzi: ~zez, (înv) 3 ~liză / E: fr neutraliser] 1 vt A anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară Si: a contracara, a dejuca, a zădărnici. 2 vt A face inofensiv. 3 vt A reduce la pasivitate, la zero Si: a paraliza. 4-5 vtr (Lin; d. opoziții) A (determina sau) a suferi o neutralizare (5). 6-7 vtr (Chm) (A face să devină sau) a deveni neutru (9) Si: (îvr) a neutrala (1-2). 8 vt (Fiz) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.
6. [CADE] *NEUTRALIZA (-izez) vb. tr. 1 🔬 A face neutră o sare ¶ 2 A zădărnici: ~ străduințele dușmanilor [fr.]
7. [DLRLC] NEUTRALIZA, neutralizez, vb. I. Tranz. 1. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv; a anihila, a anula, a zădărnici. A neutraliza ofensiva unei armate inamice. 2. (Chim.; cu privire la compuși) A face neutru (4). ♦ (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.
8. [DN] NEUTRALIZA vb. I. tr. 1. A face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune, o manifestare etc.). 2. A face neutru (4). ♦ A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. ♦ tr., refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. [< fr. neutraliser].
9. [MDN '00] NEUTRALIZA vb. I. tr. 1. a face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune). 2. a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. II. tr., refl. 1. a (se) face neutru (4). 2. (lingv.) a determina, a suferi o neutralizare. (< fr. neutraliser)
10. [Șăineanu, ed. VI] neutralizà v. 1. a face neutră o sare printr’o operațiune chimică; 2. a deveni neutru, a se anula.
11. [Scriban] * neutralizéz v. tr. Fac neutral. Chim. Fac neutru: a neutraliza un acid. Fig. Zădărnicesc: a neutraliza planurile cuĭva.
12. [DOOM 3] neutraliza (a ~) (desp. ne-u-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. neutralizez, 3 neutralizează; conj. prez. 1 sg. să neutralizez, 3 să neutralizeze
13. [DOOM 2] !neutraliza (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizează
14. [IVO-III] neutralizez.
15. [DLR - tomul X] NEUTRALIZAT, -Ă adj. (Chim.) Făcut sau devenit neutru (2). cf. lm, dl. – Pronunțat: ne-u-. – PL: neutralizați, -te. – v. neutraliza.
16. [DLR - tomul X] NEUTRALIZA vb. I. 1. Tranz. A anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici; a face inofensiv, a reduce la pasivitate, la zero, a paraliza (1). cf. i. golescu, c. Secretul de a neutraliza trăsnetul. mn (1836), 87, cf. valian, v. Reacopere apoi peste tot această grămăzuie cu o deasă cămașă de pămînt ordinar, pentru a absorbi și a neutraliza mirosul amoniacal. brezoianu, a. 46/29. Nu puteam a-mi hotărî o mai bună alegere de substanță decît camforul în îndoita țintă de a înăbuși cauza d-a dreptu a boalei și d-a-i neutraliza efectele. man. sănăt. 99/5, cf. marin, pr. i, 159/23. S-a învoit... pentru ca să neutralizeze puterile Germaniei. rom. Lit. 2791/10, cf. polizu, pontbriant, d. Maximilian I rămînea ostil, dar diplomația franceză i-a neutralizat acțiunea. oțetea, r. 159. Vrea să ia contact întîi cu dușmanii, ca să-i neutralizeze. stancu, R. a. iv, 372. Aceștia erau periculoși și trebuiau neutralizați. t. popovici, se. 401. Prezintă date concludente cu privire la strădaniile claselor posedante de a neutraliza țărănimea. v. rom. februarie 1960, 103. ◊ refl. recipr. Dorința de viață și dorința de moarte se neutralizează una prin alta. gherea, st. cr. i, 208. ♦ Refl. (Lingv.; despre opoziții) A suferi o neutralizare (1). cf. der. 2. tranz. fact. (Chim.) A face să devină neutru (2); (învechit, rar) a neutrala. Proprietatea [varului]... de a neutraliza acidurile vegetale dăunătoare. brezoianu, r. 96/21, cf. prot.-pop., n. d. [Calciul] neutralizează acizii care se formează în plantă. agrotehnica, i, 196. ◊ refl. pas. Se adaugă cîteva picături de acid clorhidric... apoi se neutralizează exact cu amoniac. Chim. an. calit. 122. ◊ refl. recipr. Proprietățile acidului și ale bazei se neutralizează reciproc. marin. pr. i, xvi/33. – Pronunțat: ne-u-. – prez. ind.: neutralizez; pers. 3 și (învechit) neutraliză. – Din fr. neutraliser.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL