1. [MDA2] netrecător, ~oare a [At: PSALT. 118 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + trecător] 1 (Rar) Veșnic. 2 (Înv; d. drumuri, locuri) Care nu poate fi străbătut.
2. [DAR] netrecător, netrecătoare, adj. (înv.; despre drumuri, locuri) care nu poate fi străbătut.
3. [DLR - tomul X] NETRECĂTOR, -OARE adj. Negativ al lui trecător; (învechit; despre drumuri, locuri) care nu poate fi străbătut. În pămăntu pustiniu și netrecut ( netrecătoriu c2). psalt. 118. Locul loruș cela îngerescul făcutu-l-au cale netrecătoare și neîmbiată, coresi, ev. 370. – pl.: netrecători, -oare. – pref. ne- + trecător.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL