1. [DEX '09] NESĂȚIOS, -OASĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom. ♦ (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Pref. ne- + sățios.
2. [MDA2] nesățios, ~oasă a [At: CORESI, EV. 287 / P: ~ți-os / V: (înv) ~sițios, (reg) năsă~, ~sățos, nisățos / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + sățios] 1-2 smf, a (Om) care nu se simte niciodată sătul. 3-4 smf, a (Pex) (Om) lacom la mâncare, la băutură. 5 a (Reg; d. alimente) Care nu satură. 6-7 smf, a (Fig) Nesăturat (3-4). 8 a (Asr; fig) Care nu se poate astâmpăra. 9 a (Fig) Care nu se poate stăpâni. 10 a (Fig) Care nu se poate limita. 11 a (Pex; fig) Mistuitor. 12 av Cu lăcomie. 13 av Cu plăcere. 14 av Cu voluptate.
3. [CADE] NESĂȚIOS adj. 1 Care nu se mai satură, nesăturat: toată lumea cunoaște lupul, fiara asta carnivoră și nesățioasă (ODOB.) ¶ 2 Ⓕ Care nu se mulțumește niciodată, care ar vrea să aibă tot mai mult: astfel poticălește Dumnezeu pe cei mîndri și nesățioși la inimă (ISP.) [nesațiu].
4. [DEX '98] NESĂȚIOS, -OASĂ, nesățioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom, + (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Ne- + sățios.
5. [DLRLC] NESĂȚIOS, -OASĂ, nesățioși, -oase, adj. Care nu se (mai) satură; care nu se mulțumește niciodată cu cît are, foarte doritor de..., neîndestulat. Milioane de omizi, înviate de căldura soarelui, pornesc nesățioase. SADOVEANU, O. VI 400. În privința sîngelui vărsat de popoare pe cîmpul de război, suveranii, fără excepție, au o poftă nesățioasă. DEMETRESCU, O. 125. Nesățios gîtlej, de nu pot să-i potolească setea nici izvoarele pămîntului. CREANGĂ, O. A. 247. ◊ (Adverbial) Să ne privim nesățios Și dulce toată viața. EMINESCU, O. I 174. ◊ (Substantivat) Începea a pricepe că războiul... [este] al nesățioșilor: că pentru veșnic-nesățioșii pier veșnic-flămînzii. SADOVEANU, M. C. 67. ♦ (Despre mîncări) Care nu satură. Ciorbă nesățioasă.
6. [Șăineanu, ed. VI] nesățios a. 1. plin de nesațiu; 2. fig. care nu poate fi mulțumit: ambițiune nesățioasă.
7. [Scriban] nesățiós și -țós, -oásă adj. (d. nesațiŭ, nesaț). Fără saț, de care nu te maĭ saturĭ: mîncare nesățoasă. Fig. Ambițiune nesățoasă.
8. [MDA2] năsățios, ~oasă a vz nesățios
9. [MDA2] nesățos, ~oasă a vz nesățios
10. [MDA2] nesițios, ~oasă a vz nesățios
11. [MDA2] nisățos[1], ~oasă a vz nesățios
12. [DOOM 3] nesățios (desp. -ți-os) adj. m., pl. nesățioși; f. nesățioasă, pl. nesățioase
13. [DOOM 2] nesățios (-ți-os) adj. m., pl. nesățioși; f. nesățioasă, pl. nesățioase
14. [IVO-III] nesățios.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL