1. [DEX '09] NESĂTUL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.
2. [MDA2] nesătul, ~ă smf, a [At: CORESI, EV. 398 / Pl: ~ui, ~e / E: ne- + sătul] 1-2 (Om) care nu s-a săturat cu ce a mâncat Si: nesăturat (1-2). 3-4 (Reg) (Om) care se satură greu Si: măncăcios. 5-6 (Fig) Nesăturat (3-4).
3. [DEX '98] NESĂTUL, -Ă, nesătui, -Ie, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Care nu se satură cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesățios (1). – Ne- + sătul.
4. [DLRLC] NESĂTUL, -Ă, nesătui, -le, adj. Care nu s-a săturat, care n-a mîncat de ajuns; care nu se simte sătul niciodată. (Fig.) Nesătul, nesățios, A ros munții pîn’ la os! DEȘLIU, M. 22.
5. [Scriban] nesăturát, -ă adj. Care nu se satură, lacom, insațiabil. – Și nesătúl (după vsl. ne-sytŭ) în Let. 2, 34.
6. [DOOM 3] nesătul adj. m., pl. nesătui; f. nesătulă, pl. nesătule
7. [DOOM 2] nesătul adj. m., pl. nesătui; f. nesătulă, pl. nesătule
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL